Sara’ bună, preteni! Să nu vă alarmați, nu vă țin mult ”de vorbă” . Am făcut o pauză nu-știu-cât-de-binemeritată de la… eseuri, matematici și…nimic mai mult. Și m-am gândit să mai las un semn de viața melodios, în speranța că o să mai împărtășească cineva cu mine nevoia de muzică liniștită și liniștitoare. Și dacă nu…vă întoarceți care mai de care la binecuvântatul rock, mai nou mioriticul house sau preaslăvita manea( really?), ca și cum nici n-ați trecut pe la post-ul ăsta somnoros și alintat.
O chestie interesantă la oameni în ziua de azi e modificarea bruscă a anatomiei. Generațiile noi prezintă prelungiri filiforme ce pornesc în zona urechii externe și se termină…unde a vrut nenea producătorul de căști să se termine. Doar din ochi așa pot să spun că 3, poate chiar 4 tineri din 5 își îndulcesc drumul la lucru/școală/facultate cu piesele preferate urlând sau, dimpotrivă, ”ciripind” timid din căștile atașate la vreun gadget mai mult sau mai puțin fancy, după portofelul părinților/bunicilor/nașilor sau al altor sponsori. Părem un pic dresați când ne abținem de la reacții pe stradă când vine ” piesa pieselor” la rând în playlist. Dar trecând peste ciudățenia lucrurilor( ce țin, până la urmă, de mama evoluție ), e un tablou destul de drăguț mersul acela galeș sau accelerat al fiecăruia dintre cei care își sincronizează neauzit pașii cu ritmul impus de playlist. În mod paradoxal, lucrul ăsta pe care îl avem mulți în comun ne diferențiază, pentru că fiecare își creează un univers al lui prin ce ascultă și chiar cred că ceea ce ne ocupă cei câțiva Gb de pe mp3/mp4/altă bazaconie-player ne definește într-un fel, spune ceva despre fiecare în parte. Eh, dar asta e altă poveste.
Se întâmplă să am o prietenă cu un mp3player dotat frumușel cu de toate pentru toți. Evident că la mine până și urechile sunt curioase și asta, adunată cu senzația aia că cel de lângă tine are întotdeauna mai mult și mai bun, mi-am abandonat puțin săculețul cu muzică proprietate personală :) și m-am plimbat puțin prin universul ei. N-am găsit nici stele, nici lună, nici asteroizi coborând în viteză spre vreo metropolă americană. Am regăsit, în schimb o bucățică de gingășie și calm sub formă de jazz parfumat cu note de chillout și electronic, în piesele duo-ului suedez Koop, pe care nu trebuie să omit să vi-l recomand. În limita gusturilor, desigur. Cei doi muzicieni, Magnus Zingmark și Oscar Simonsson( nume de suedezi, ce vreți?) realizeaza piese din fragmente muzicale ce funcționează ca mostre pentru fiecare categorie de instrumente (vioară, pian ș.a.m.d.), unite astfel încât rezultatul final să dea senzația unui concert de orchestră. Alături de vocile deosebite ale diferitelor artiste care colaborează cu Koop( nu vă luați de asocierea mea de silabe, e vina lor că se numesc așa, da?), munca lor ajunge să sune cam așa:
Acesta fiind invitația mea nevinovată la ceva mai mult sau mai puțin nou pentru unii sau alții, vă las să vă bucurați în continuare de ce-a mai rămas din azi sau să vă blestemați zilele pentru cât de mult mai aveți încă de muncit pe mâine. Oricare ar fi cazul, gândiți-vă că mâine e vineri deci…Românii au talent! Ei, nici chiar. Vine weekend-ul. Pe sâptămâna asta mai aveți o zi de vineri să vă treziți cu noaptea-n cap, să vă conectați la săculețul vostru cu muzică și să vă autoîncurajați că viața e frumoasă. Și chiar este. Salutare!
Anca Toma 