Croazieră pe șine

Aaaaaand I’m back! Ei, bine, nu pentru mult timp, dar nu e foarte important.

Weekendul ăsta a fost ciudat. Și cred că vremea a fost motivul principal pentru care de vineri până azi( și cel mai probabil și în următoarele zile) eu una m-am simțit cel puțin confuză. În 24 de ore am avut ocazia să văd toate anotimpurile laolaltă. A fost senin și călduț, a plouat, a nins, a bătut un vânt teribil non-stop( măcar asta a fost o constantă). Horror, I tell you!

În fine, a fost un weekend oarecare, totuși. Sau poate nu și pentru voi. 5 steluțe de la mine dacă ați avut parte de ceva grozav zilele astea.

Eu mi-am încântat simțurile cu niscaiva călătorie comfort 1 marca C.F.R., beat that! E drept că nu-mi mai văzusem bunicii de ceva vreme și știu la fel de bine că trebuie să facem sacrificii pentru cei dragi, dar, for Christ’s sake! Orice faptă bună aș fi făcut recent, se pare că asta m-a adus în punctul în care am meritat 60 de minute într-o mireasmă generală de băiță proaspăt nespălată, cu o notă subilă de bețiv ordinar și un strop de aromă de navetist plecat de o săptămână de acasă într-un loc fără apă caldă. Totul așezat într-un cadru general intim, atât de intim încât ”bulăneala” cuplului din față mea începuse parcă să ma includă și pe mine( threesome ftw!), cu un decor exotic, întrucât în orice clipă puteai observa în jurul tău specii rare de insecto-dihănii. Tapițeria comodă, lipicioasă, având cusut cu fir de ață jegoasă emblema clasică a companiei și, în plus, pictată în original, în pastă de pix, cu cele mai deosebite dintre citatele preferate ale națiunii noastre dragi( orice legat de organe de reproducere, mame sau alte rude apropiate, dorințe intime ascunse legate de vecina/ prietena / mama/ bunica dușmanului). Vibrații care te făceau să simți că încă mai trăiești, dar nu pentru mult timp, pentru că vagonul se legăna ca de cutremur; manele melodioase pe toate coridoarele. Per total, o adevărată…experiență. La drept vorbind, nu mă consider o păpușică delicată, nu am alergie la toate astea, dar parcă mă doare în spatele ochilor când văd așa ceva, în anul în care ne aflăm, membrii U.E. și tot pachetul. Mda, să sperăm în continuare. Timp avem.

Satele noastre sunt triste. E strigător la cer cum ne proclamăm civilizați și plini de studii și înfipți serios în viitor, când unii oameni nu stăpânesc concepte de bază precum toaleta în casă. Avem separarea puterilor în stat, da’ nu avem separarea grajdului de camera unui copil. Și astea le zic așa…din ce se vede când treci pe un drum de țară. Care arată îngrozitor și el, proaspăt ras de ultimele dâre de asfalt pentru că ”acuși vin și-l toarnă mai bine ca prima dată”. Așa cred ei, bieții oameni. Trebuie să spere. Doar nu-s decât pe la vreo 60 de ani în medie. Au timp.

Apropos de timp și ca să ies din starea de român frustrat de care poate v-ați mai și săturat, găsisem acum muuuultă vreme un site destul de drăguț, ca idee. Îi zice futureme.org și nu e mare complicațiune. E un loc de unde îți poți trimite un mail ”în viitor”, ca să zic așa. Tu îți torni ideile acolo, tot ce crezi că ți-ar plăcea să citești de la vechiul ”tu”, peste câțiva ani, perioadă pe care de altfel ți-o fixezi singur. Nu e cine știe ce originală ideea, s-a mai auzit de chestiuțe cu scrisori către viitor, dar e destul de simpatică. Eu am încercat, trebuie să recunosc și a fost chiar interesant. Am primit de ziua mea, când am împlinit 18 ani, un e-mail de la un ”eu” cu vreo 2-3 ani mai tânăr, nu mai rețin exact. În orice caz, a fost drăgălașă tare scrisorica, m-a amuzat strașnic și m-a pus un pic pe gânduri, văzând toate schimbările și unde și cum eram atunci. Pretty darn cute :) . Puteți încerca și voi, e pi dijeaba și mie una nu mi s-a întâmplat nimic ciudat de genul…răpiri de părinți sau prieteni, virusări iremediabile de calculator sau…d’astea.

Și cu asta…îmi cam închei pălăvrăgeala și vă sugerez să vă bucurați de timp. Pur și simplu. înainte să vină o talentată ca ASTA și să vă anunțe că… It’s Friday, Friday, Friday! :))

Vă salut cu mare drag!