Mama nu se pricepe la tehnologie, i se-mpleticește printre degete și refuză să-i pronunțe numele. De asta cînd m-a făcut pe mine n-a știut să ceară o configurație funcțională. A muncit săraca să șurubăiască un sistem de introducere a datelor care să meargă bine chiar și-n absența spațiului de stocare. Adică, dom’le, să mă poată umple toată lumea de vorbe, gînduri, percepții mai mult sau mai puțin deformate și bolînde chiar dacă nu mai am unde duce. Să umblu cu cîțîva giga, tera de închipuiri, de frămîntări dezgropate mai des ca un mort iubit, pe cîțiva mega năcăjîți care abia mai țin, abia mai suflă. Cu gînduri de umplut un laptop șmecherit pe un stick mic și slab, luat în grabă fiindcă n-aveai pe ce să-ți pui tema, s-o printezi.
Mi-a fost setat, by default și fără posibilitate de editare, un drum închis, un suflet în care să se-adune și din care să nu mai iasă nic.
Dup-aia, mama nu s-a gîndit cum o să iasă toate lucrurile astea din sistem. În loc să pună la punct un limbaj deștept, un mod de-a împacheta, de-a arhiva totul și-al livra înapoi și mai bine șlefuit, a setat, by default și fără posibilitate de editare, un drum închis, un suflet în care să se-adune și din care să nu mai iasă nic.
A parolat totul și-a uitat toate combinațiile. Cum să mai lucrezi în cod, să-l mai revizuiești, să-l ștergi, la o adică, fără cheie? Rămîi așa, blocat, fără șansă la update, cu-n soft bătrîn și gîrbovit înainte de vreme. Și lumea trece peste tine, val după val, își repară erorile cu leacuri motivaționale și se salvează. Tu nu știi să spargi rețeaua. Și cînd primești Error 502: Bad gateway nu poți decît să te închizi de tot și să speri că data viitoare o să meargă mai bine.
Pe mine mama m-a făcut cu frică să nu mă scrie greșit. Iar eu, din mîna unui programator speriat, nu puteam s-ajung decît cel mai prost hacker din lume.
Anca Toma 