Cîțiva țigani și-au întins paturi între etajele vagonului 11 și dorm printre picioarele celor pe care-i pălește păcatul sa bea apa. Baia e departe, dupa cîmpul de somn clandestin.
S-a incalzit, e al naibii de opărit trenul ăsta și afara e frig de Buzău noaptea. Genunchii dor fiindca stăm pe ei, fiecare cu perechea lui de rotule în brațe. Spinările trosnesc a lemn și-n bucata asta de vagon miroase stătut a țigara suptă pe fugă. N-am mai oprit de mult, buzele se îmbie însă cu tutun între vagoane, la răcoare dulce, parfumată și tăiată fin.
Cuplul de clasa a 10-a din fața mea s-a îmbufnat. Nu merge netul pe-aici, ea se ceartă prin mesaje cu un fost iubit și cînd ridică ecranul să-și lumineze chipul îi strălucește rozaliu nasul plîns, apoi îi tremură ochii verzi într-o jale amărîtă de întunericul geamului spre care caută să-și arunce necazul. Nici el nu știe ce să facă. Citește ecranul ei și-și strînge genunchii în brațe de somn chior.
Mă doare piciorul drept ca un ochi care m-a mai clipit de două zile. Rucsacul lui a dat de degetele mele la o frînă, prăbușit de pe grilajul de sus. Mă dor sandalele din bagaj, fiindcă degetele nu mai sînt, e clar, pregătite să se dezbrace pentru ele. E cald, e cald ca în bucătăriile restaurantelor de pe malul mării și pe tîmpla vecinului curge o sudoare scurtă și pitită pe sub peri scurți, cenușii. Și toate bagajele din compartimentul ăsta par să cadă peste toți și toți dorm, împachetați în iubiri sau sprijiniți în familiaritatea tăiată numai de cîte-o cotieră captușită cu stofă murdară. Apa se izbește în capacul PET-ului de plastic, acidul din toate sticlele de Cola s-a spart de pereți. Nu mai ajungem la următoarea gară, de ce-am ajunge cînd avem atîta noapte, cînd peste tot, în somnurile noastre prăbușite ne cad bagaje în cap și peste picioare, ne plîng iubitele, se sparg bule de suc enorme și ni se împrăștie mîinile spre casă?
Bătrînul și-a mutat sudorile în spatele meu și-acum pocnesc dinspre el mușcături umede de ardei gras. Miroase a foame verde înăuntru, pe hol o femeie cu flori pe bluză huiduie fiindcă băile miros a rahat.
Anca Toma 