Pe cel care tace cînd tu vorbești prea tare nu-l stîrni. E tentant, știu, fiindcă pare că-l stăpînești, că i-ai legat sfoara în jurul gîtului de la începutul începuturilor. Îți pare interesant jocul de puteri în care tu aproape că nici nu-ți folosești tot focul din piept. Cel slab e o piesă pe care-o asculți în drum spre serviciu, în mașină. Nici nu e preferata ta, nici n-o urăști, dar o dau ăștia pe post și merge. Dar n-ai fredona-o și, Doamne ferește! n-ai pune-o pe Facebook.
Ascultă mai bine. La final de refren ceva mușcă.
Nu-l strivi pe cel care pare să trăiască în versuri blajine. Ai grijă din ce oameni îți faci cîrpe. Poate ascund atîta bunătate încît nu se mai vede deloc, poate doar o disimulează, poate s-a spart ca un fluture înghețat cînd ai călcat pe ei. Poate mușcă.
Anca Toma 