Lângă voi veți descoperi oameni care nu mai au cu ce să se acopere.
Oameni cu pori căscați prin care intră tot ce-i poate arde mai viu, toate substanțele care le topesc sufletele. Nimic nu se oprește la suprafață. Burete.
Sunt cei care colecționează lucruri și locuri care nu mai pleacă din ei, așteptând impulsul electric să le scoată din cap. Ultimul resort.
Sunt oameni pe care i-ați părăsit de nevoie și care nu vă vor ierta niciodată pentru egoismul ăsta. Apoi vor înțelege și se vor învinovăți. V-ați eliberat de greul lor ca să umpleți golurile rămase cu umbre și spovedanii pentru care v-ați scris singuri canonul iertător. A fost greu, v-ați frământat cumva, pe undeva, pe niciunde și v-ați scutit.
Așa cum sunt, să se descurce. Să stea să ceară ei iertare pentru greșeli nefăcute, să aștepte mântuirea până n-or mai putea. Daca așa cum e viața nu le convine, să se ierte singuri, hai, să-i văd.
Sunt lângă voi oamenii ăștia și nu-i acoperă nimeni.
Anca Toma 