Cine iubeste cind lasa

Aproape nimic nu-mi stîrnește dracul din minte la fel de tare ca ipocrizia. Nimic altceva n-a fost îndeajuns de josnic cît să mă convinga să mă întorc la a-mi vărsa vorbele aici, sub ochii lumii. Tu, însă, patriotism de baltă, ordinară și prefăcută mîndrie de țară, ai izbutit să trezești tot adormitul. Al meu, al multora cărora le sună ca unghia pe tabla neagră toate fluturările de steaguri și alte cîrpe colorate în chip de dragoste.

Români, nu vă îndrăgostiți de ceea ce părăsiți. Nu așteptați să muriți în lumea mare ca să vă negați neajunsurile de acasă, să le ungeți cu lapte și să le gustați cu poftă. Miezul tot amar o să fie, poate chiar mai rînced, mai puturos. Nu așteptați să trăiți în alte forme de bogăție-sărăcie ca să vă dați seama că răul românesc doare la fel de bine în străinătate.

Pentru țara de care atît de mult și plin ne mîndrim e nevoie să nu facem cîteva lucruri. Să nu ștergem ce-au scris alți români, în alte vremuri, pe zidurile Pământului, despre ea. Pe de altă parte, să nu ne așteptăm ca scrijeliturile lor să vorbească pentru noi. Să nu mințim. Știu și alții de urîtul nostru. De fiecare dată cînd încercăm să-l ascundem sub preș trecem de la farisei la „neam prost” cît ai trosni din degete.

Sîntem sensibili la stimuli pentru-țară-și-popor abia cînd cineva se îndoiește de țara și poporul nostru. Ca și cum am sta cu mîinile în apă rece o veșnicie, învinețiți de frig și de scîrbe și-am urla de durere întocmai atunci cînd ni s-ar turna o cană de apă fierbinte în butoiul înghețat. Nu-i drept. Nu-i drept să fii copilul mamei numai atunci cînd cineva o pocnește peste față ca pe-o curvă care nu-și învață lecția. Nu-i firesc să-ți fie dragă doar atunci cînd pleci de lîngă ea scuipînd-o.

Eu cred că România nu ne-a cerut nimic. Nici s-o iubim, nici să ne sacrificăm pruncii pentru ea, nici s-o hulim. Și dac-am asculta-o, dac-am auzi cum icnește, am înțelege, poate, că ea nu vrea decît să crească mare, cum au făcut altele. Eu cred că vrea să se ridice, chiar dac-a mers atîta amar de vreme pe brînci.

Portugalia, Erasmus, 2013